Sursa:
TPU.ro
M-am gandit sa va spun si voua povestea vietii mele.Atat de trista, de altfel!
Am 16 ani si locuiesc la tara.Parintii mei nu au fost tocmai ''parintii ideali''. De cand ma stiu, in familia mea au existat certuri, batai, scandaluri din cauza tatalui care consuma bauturi alcoolice, era gelos si credea ca mama il inseala.Si acum e la fel.Mama ii vorbeste si ea urat.De exemplu:''Firi-al dracu cu mama ta''.
Avem o gospodarie destul de instarita, doua case si masina.Nu vad ce ne-ar trebui mai mult. Dar am impresia ca viata mea e o ruina.
Parintii imi reproseaza tot timpul ca nu fac nimic, dar ii ajut cum pot.Mama ma face animal, vaca, imputita, proasta si tampita. Tata imi spune ca:''pute pamantul sub mine''. Sunt foarte curata si ingrijita.Nu vad de ce imi spune asa.
Nu de putine ori am mancat bataie de la tata atunci cand greseam cate ceva iar el se enerva pe mine.Cand se certa cu mama sau dadea in ea, eu incercam sa ii iau apararea si el imi dadea o palma sau doua si ma punea sa ies afara din camera, apoi ne intreba de ce plangem.
De multe ori, atunci cand ei se certau sau se bateau, mi se facea rau.Imi batea inima foarte puternic si tremuram foarte tare.Imi aduc aminte ca de 2-3 ori am incercat sa ma duc afara si am cazut pe hol.Imi amortisera foarte tare picioarele si mainile si tremuram toata.
Mai am un frate.Are 10 ani si nici cu el nu ma inteleg prea bine. Vorbeste urat(injura) si nu-l pot dezvata de acest obicei.
De invatat, invat destul de bine.Intotdeauna am avut medii peste 9.50.
Am avut prieten, dar m-am despartit de el acum 2 luni, dupa o relatie de 9 luni.Parintilor nu le-am spus nimic despre el.Sunt sigura ca nu ar fi fost de acord cu relatia mea cu el.Sunt genul de oameni care la prima greseala pe care as face-o mi-ar spune:''Te gandesti numai la gagici''. Asta mi-au spus cand i-am zis mamei ca-mi place de un baiat(asta anul trecut).
Sunt foarte emotiva si plang din aproape orice.Nu am prieteni si sunt extrem de rusinoasa.
Uneori chiar imi doresc sa nu fi existat.
In plus, de parca toate astea nu ar fi de ajuns, sunt bulimica sau cel putin asa cred.(de 11 luni). Am vorbit cu doamna psiholog a liceului si m-a ajutat destul de mult, mai ales in privinta bulimiei.
